Starea de frica si anxietatea

Frica si anxietatea sunt stari destul de frecvent intalnite in practica stomatologica, diferenta dinte ele constand, dupa cat se pare, in intensitatea trairilor emotionale. In literatura stomatologica li se acorda, in general, aceeasi semnificatie. Modul lor de manifestare este diferit, in functie de anumite variabile: urgenta, intensitatea durerii, natura interventiei stomatologice, ambianta generala a cabinetului dentar, comportamentul si personalitatea medicului si a personajului ajutator si, bineinteles, personalitatea pacientului. In conceptia lui Hugly starea de frica si anxietatea sunt indisolubil legate de statusul pacientului. Pe fondul unui teren emotional pot interveni unele elemente care sa determine” frica de stomatolog”, referindu-se la urmatoarele aspecte:    

• • Frica de traumatizare (mutilare) accidentala a tesuturilor bucale, in cursul tratamentului protetic sau odonto-endodontic ( sectionarea limbii sau obrazului)
  • Frica de durere
  • Frica de sufocare in cursul manoperelor de amprentare;
  • Frica de sincopa si moarte, mai ales in cazul bolnavilor cardiovasculari
  • Frica de hemoragii severe pentru cei cu tulburari de hemostaza
  • Alte aspecte imaginate de bolnav si care pot determina stari anxioase

  Frica de tratament dentar se manifesta atat la nivelul subconstientului. In momentul in care pacientul ajunge in cabinetul stomatologic, el este supus unor stimuli senzoriali care ii provoaca un sentiment de neliniste:

• lumina puternica,
• vederea numeroaselor instrumente ce urmeaza a fi utilizate,
• mirosul si gustul neplacut al medicamentelor,
• zgomotul frezei insotit de senzatia de trepidatie imprimata de rotatia acesteia.

  Cu toate ca frica si anxietatea sunt reactii normale in situatii de stres, frica excesiva, care duce uneori pana la criza de anxietate, se manifesta, de obicei, cu predilectie, la structuri de personalitati neurotice sau psihopate.     Anxietatea se poate dezvolta si pe fondul unor cauze organice cum ar fi hipertiroidismul si hipoglicemia sau in perioadele de abstinenta fata de alcool sau de alte droguri care dau obisnuinta, cum ar fi tranchilizante sau sedativele.     Criza de anxietate se caracterizeaza prin panica, senzatia mortii iminente, modificari respiratorii, cardiovasculare, digestive. Faciesul bolnavului exprima teama, incordare, iar tegumentele sunt transpirate. Anxietatea se manifesta prin numeroase simptome somatice, cardiovasculare ( palpitatii, tahicardie, sincopa), gastrointestinale ( spasme faringiene, epigastrice, gura uscata, diaree), respiratorii ( dispnee, tahipnee, tuse), genito-urinare ( poliurie, polakiurie), neurologice ( cefalee, algii posturale, tremuraturi, crize vertiginoase, etc).     Tratamentul starilor de frica si anxietate este necesar pentru a face posibila derularea normala a actului stomatologic. Uneori, pacientul aflat in plina criza de anxietate, daca este constrans prin insistentele medicului sa se supuna unei manopere stomatologice, poate deveni ostil sau chiar violent.     In consecinta, tratamentul trebuie sa inceapa, in primul rand, cu psihoterapia care urmareste linistirea si incurajarea pacientului prin incercarea rationalizarii legaturii dintre simptomele prezente si momentul anxiogen.     Terapia medicamentoasa este reprezentata de tranchilizante anxiolitice injectabile intramuscular (diazepam, atarax ) sau per os (oxazepam, hidroxizin, levomepromazin a 2 mg, tioridazin a 5 mg, amital sodic), in functie de intensitate simptomelor. Totodata, medicul ia toate masurile menite sa inlature durerea, precum si alti factori capabili sa induca stresul psihic. Evitarea sau atenuarea efectelor stresante stau la indemana stomatologului in prevenirea starilor de frica si anxietate pe care le pot prezenta pacientii cu probleme stomatologice.