- office@irisdentclinic.ro
- 0759.607.946
Tehnicile specifice de chirurgie orala sunt folosite doar atunci cand este necesar. Fie ca este vorba de o extractie sau de proceduri mai complicate, medicii nostri vor finaliza cu succes interventia. Printre aceste tehnici se numara: - interventii chirurgicale efectuate la nivelul cavitatii bucale; - rezectii apicale; - regularizari ale crestelor alveolare; - chirurgie parodontala; - chirurgie plastica gingivala.
Extractia dentara este o interventie de necesitate, si destul de des intalnita chiar de la varste foarte fragede. Este o interventie ce consta in indepartarea unui dinte bolnav, care provoaca si intretine procesele patologice locale, regionale si generale ce nu pot fi rezolvate prin tratamente conservatoare.
Indicatiile majore ale extractiei dentare sunt date de complicatiile cariilor si parodontopatiilor marginale, la care se adauga si traumatismele dento-maxilare.
In acele cazuri in care particularitatile anatomice sau alte procese patologice fac imposibil tratamentul endodontic, se pot utiliza metode chirurgicale ajutatoare:
Tendintele actuale in medicina dentara se axeaza pe utilizarea unor metode conservative in abordarea patologiei stomatologice. Desi extractia dentara este cea mai frecventa interventie chirurgicala care se practica in stomatologie, chirurgia endodontica castiga din ce in ce mai mult teren, ea intrunind toate mijloacele ajutatoare ale terapiei conservative endodontice.
Gangrena pulpara si complicatiile ei apicale nu pot fi intotdeauna rezolvate corespunzator prin simple tratamente conservative. In aceste cazuri s-au imaginat diverse metode chirurgicale care sa determine vindecarea acestor afectiuni.
Dintre aceste metode chirurgicale cea mai folosita este rezectia apicala. Aceasta este o metoda chirugicala ce consta in extirparea apexului dentar impreuna cu tesutul osos inconjurator infectat, fiind precedata sau nu de tratamentul endodontic corect si obturatia perfecta a canalului.
Indicatiile rezectiei apicale se pot grupa in mai multe categorii:
• Probleme anatomice ce impiedica curatarea si obturarea corecta a canalului
• Probleme ce tin de restaurarea protetica a dintilor implicati.
• Fracturi orizontale ale radacinii cu necroza apicala.
• Obstacole pe lungimea canalului radicular care nu pot fi depasite prin tratament endodontic.
• Erori de procedura in tratamentul endodontic.
• Leziuni periapicale mari care nu se mai rezolva prin tratament de canal.
Succesul chirurgiei endodontice variaza in functie de motivul pentru care este efectuata. Daca ne referim la tratamente de canal esuate, deseori reinterventia nu e posibila sau nu se pot obtine rezultate mai bune prin abordare clasica endodontica. In cazul in care motivele esecului nu pot fi identificate, abordarea chirurgicala este mai mult decat necesara. In anumite cazuri o entitate patologica in zona periapicala necesita indepartare chirurgicala si chiar biopsie pentru identificare.
Aceasta operatie se efectueaza in mod frecvent pe scaunul stomatologic si nu implica utilizarea unui instrumentar chirurgical complicat. Anestezia utilizata de regula este loco-regionala sau in unele cazuri (bolnavi dificili, anxiosi) se poate apela la anestezia generala. Chiar in cazul anesteziei locale procedura este nedureroasa.
In anumite situatii, defectul osos ramas in urma chiuretajului procesului patologic este destul de mare si capacitatea de refacere a organismului este depasita. Pentru stimularea proceselor de osteogeneza se poate recurge la augmentarea defectului cu os sintetic sau bioos.
Sutura marginilor plagii se face cu fire neresorbabile care vor fi indepartate dupa 6-7 zile. Dupa rezectie dintii vor fi protejati o perioada evitandu-se alimentele dure si suprasolicitarea in masticatie.
Postoperator, apare de regula edemul regional ce insoteste evolutia in primele 24-48 ore, dupa care incepe sa se retraga. Persistenta edemului, accentuarea acestuia precum si aparitia durerilor la cateva zile dupa interventie sugereaza aparitia complicatiilor septice. Acestea vor fi prevenite de medic prin utilizarea unei medicatii adecvate.
In conditiile in care indicatiile operatorii sunt corecte si tehnica chirurgicala este respectata, rezectia apicala este o metoda ce permite conservarea unor dinti care altfel ar fi pierduti prin extractie. Aceasta procedura ar trebui mai mult acceptata de colegii nostri stomatologi si recomandata mai des pacientilor
Desi traditia spune ca aparitia maselei de minte coincide cu o varsta a maturitatii in gandire, nu intotdeauna acest eveniment este un motiv de bucurie!
Maseaua de minte (molarul 3) este ultimul dinte din seria celor permanenti care apare pe arcadele dentare; momentul eruptiei lui este variabil de la individ la individ, de obicei intre 13 si 25 de ani.
Sa incepem cu situatia cea mai fericita, adica aceea cand molarul 3 lipseste! Nu este cazul sa va ingrijorati; statisticile spun ca mugurele acestui dinte lipseste la aproximativ 20-25 % din populatie, situatie numita stiintific anodontie. Se pare ca acest fenomen se inscrie in evolutia filogenetica a rasei umane si a fost observat pentru prima data la omul de Cro-Magnon. Oamenii de stiinta anticipeaza ca omul viitorului va avea un numar redus de dinti, maxilare mici si o calota craniana foarte mare, iar molarii de minte vor disparea.
Pana atunci insa, maseaua de minte ne poate da o multime de necazuri. Sa vedem care ar putea fi acestea:
1. Cea mai frecventa situatie este cea in care molarul 3 nu a strapuns complet gingia, fiind doar pe jumatate iesit si deseori exista dureri in acea zona, iradiata spre ureche, deschiderea gurii devine un chin, gingia se inflameaza si doare la orice atingere. Toate astea se intampla de obicei sambata seara sau in sesiune. E cazul sa va prezentati urgent la stomatolog, deoarece aceasta inflamatie se poate complica cu un abces, mult mai dificil de tratat.
2. Pe locul doi ca frecventa sunt cariile molarului de minte. De ce apar atat de des? Din doua motive: acest dinte are o mineralizare deficitara si datorita pozitiei pe arcada este mai putin acesibil curatarii cu periuta (foarte multi oameni au chiar reflex de voma la atingerea acestei zone cu periuta de dinti).
3. Maseaua de minte nu a aparut pe arcada, ci a ramas inclusa in os, fara sa strapunga gingia. Si aici putem avea mai multe situatii:
– sa nu apara nici o problema niciodata (incluzie asimptomatica);
– sa aiba un ax oblic, impingandu-l pe vecinul lui, molarul 2, si provocandu-i carii pe radacina.
4. Maseaua de minte a strapuns gingia, dar a iesit intr-o pozitie anormala: mult inclinat spre obraz sau spre limba, deoarece acesta pur si simplu nu mai are spatiu pe arcada. Desi initial s-a crezut ca aparitia molarului 3 este responsabila de „inghesuirea” celorlalti dinti, nu s-a putut demonstra o relatie cauza-efect intre aceste doua fenomene.
Daca te afli intr-una din aceste 4 situatii, prezinta-te urgent la stomatolog; el va lua decizia daca:
– se va extrage acest dinte pentru a preveni aparitia complicatiilor (nu va ingrijorati de varianta asta, se face sub anestezie! )
– se va pastra acest dinte tratandu-i caria sau aliniindu-l pe arcada prin aparate ortodontice. In acest caz, veti fi instruit despre importanta igienizarii acestei zone, cu periuta sau cu mijloace speciale de curatare (dusul bucal).
Complicatii
Molarul de minte poate fi inclus in os, dar intr-o pozitie orizontala, adica vine cu varful pe dintele vecin. Dupa ce se dezvolta radacina, molarul de minte are tendinta de a erupe, ceea ce cauzeaza complicatii ale dintelui vecin. De aceea, molarii de minte care sunt inclusi in pozitie vicioasa sau care sunt inclusi in pozitie normala, dar nu dau semne sa apara trebuie extrasi. Mai exista urmatoarea complicatie: atunci cand erupe, molarul de minte nu poate strapunge mucoasa mai groasa de deasupra. Cu un anestezic local “se decupeaza acea mucoasa ingrosata si astfel se elibereaza coroana molarului. Pacientii nu trebuie sa se teama de aceasta mica interventie pentru ca saliva este un factor de protectie care contribuie la videcarea rapida a gingiei“. Daca maseaua de minte antreneaza o stare septica generala, interventia medicului este obligatorie. Mai intai se dreneaza puroiul, iar in ziua urmatoare se scoate maseaua. De altfel, orice dinte implicat intr-un abces se pierde.
Regularizarea crestelor alveolare presupune netezirea substratului osos in urma extractiilor. Aceasta tehnica se foloseste in vederea obtinerii unui camp protetic optim protezarilor ulterioare.
Cand vorbim despre chirurgie parodontala, ne gandim la tehnici noi de regenerare osoasa si tisulara ghidata. Se apeleaza la acest tip de chirurgie in vederea pastrarii si prelungirii duratei de viata a dintilor parodontotici.
Chirurgia plastica gingivala inseamna refacerea continutului optim morfofunctional al tesuturilor gingivale.
Organismul reactioneaza diferit la interventiile chirurgicale la care este supus, in functie de metabolism. Rezistenta organismului este data si de o dieta corespunzatoare, bogata in calciu (produse lactate si legume verzi), magneziu (cereale, nuci, alune, carne rosie), fosfor (galbenus de ou, peste, lapte), fluor (ceai, peste), vitamine si alte minerale