Relatia medic- copil

Prezentarea copilului in cabinet constituie o situatie stressanta, atat pentru copil cat si pentru medic ; nevoia de adaptare este reciproca. Pentru medic, situatia stressanta este determinata de responsabilitatea profesionala si , uneori, de diversele dificultati ce apar in legatura cu actul terapeutic. Pentru copil insa , agentul stressant il constituie suferinta, reactia emotionala, concretizandu-i ,, frica provine din capacitatea copilului de a gasi o baza stabila pentru reactiile sale .’’ Medicul trebuie sa indeparteze situatia stresanta atat in cazul sau cat si in al copillului. Stressul copilului poate fi anihilat prin increderea pe care o are in medic, prin ambianta placuta a cabinetului si prin pregatirea psihologica  a copilului in familie sau in colectivitatile scolare ; stressul medicului poate fi inlaturat prin autostapanire si competenta. Copilul este oglinda mediului familial in care traieste .Solutia cea mai logica ar fi deci aceea de a actiona psihologic asupra familiei pentru a castiga colaborarea copiilor. Se poate spune ca de cele mai multe ori parintii se fac vinovati de comportamentul necorespunzator al copiilor. Adultii adesea nu isi dau seama ca sunt ascultati de copii, asupra carora diferitele relatari lasa impresii negative si nu sunt constienti de gravitatea greselii pedagogice comise. Aproape intotdeauna trebuie sa pornim de la o premiza nu prea incurajatoare : inca din copilarie educatia, atat in familie cat si in scoala, este deficitara in directia relatiilor de colaborare medic-pacient. « Daca nu esti cuminte chem doctorul sa-ti faca o injectie » este una din propozitiile care continua sa fie spuse si astazi. Reactiile copilului difera si in fata tratamentului, pentru ca nu orice interventie terapeutica este usor de suportat si deci de acceptat ; de cele mai multe ori, prima interventie stomatologica pe care o suporta un copil determina intregul sau comportament fata de prestatiile stomatologice ulterioare. De aceea , prima sedinta este bine sa fie consacrata cunoasterii reciproce ; copilul va putea capata astfel incredere in medic, care vrea sa-i fie prieten, sa-l ajute sa fie sanatos si frumos. Odata castigat , copilul ‘’se lasa ‘’pe mana medicului cu o incredere deosebita in el. La aceasta incredere medicul trebuie sa raspunda printr-o conostiinta infiinita si printr-o pregatire excelenta.